Comu fannu cu stu cavuru?(dedicata ai rompicoglioni)

Comu ci spercia a la cicala di cantari 

cu stu cavurazzu chi ni fa arrimuddari?

u suli n’asciuca peddi e ossa 

e ognunu pari prontu pi ghinchiri a so fossa;

un c’è gebbia e mancu mari

chi ni fa arrifriscari,

un c’è mari e mancu gebbia, 

quann’è periodu di trebbia.
C’è un cavuru ca carinu aceddi morti

e p’ammucciarisi d’u suli si chiuinu tutti i porti;

purtroppu, però, su sempri presenti i genti torti:

a mala genti è sempri presenti,

a manichi curti o chi magghiuna

su sempri ddà a rumpirici i cugghiuna,

chi pantaluna o chi càvusi curti 

su sempri ddà, a rumpici a minchia a tutti.

Un ci po l’afa e mancu u sciroccu

pi cu mancia e bivi a scroccu,

un ci po sciroccu e mancu afa 

pi cu mancia, vivi e sbafa.
S’un fussi ca mi sentu lentu e moddu moddu,

dicissi ca ci mettu i manu d’incoddu,

s’un fussi ca mi sentu moddu e lentu lentu,

dicissi “stu ciriveddu ora u pigghiu e ci u scripentu”.
Ma sugnu onestu e bravu cristianu:

comu fazzu a darici di manu?

E allura puru ca sugnu pigghiatu di currìvu

e stu suli mi duna n’testa,

ora chi rimi pigghiu e ci u scrivu

e ci fazzu a festa,

ci dicu di luntanu quantu fannu schifu,

picchì si ci ‘ncugnu a mia mi veni u tifu.


Scriviri è parrari:

megghiu evitari

cocche corpu di testa,

ca poi macari u sbirru,

ca u pani si l’av’a a buscari,

a fa lesta lesta:

a chiddi i fa continuari a sbutriari

e a mia m’arresta!

 




Balneazione

Spiaggia.

Sento ancora non ancora saggia

la voce di mia madre che mi scoraggia

e urla: 

“non andare, non lo fare”.

E noi a farci burla 

di quel mare…

In un sorriso di bimba si specchia il cielo d’acqua.

Un parto gemellare

da fecondazione artificiale:

son figli di vecchi.

Tatuaggi da selvaggi

e si è tutti vip,

tutti a girare il videoclip 

condivisa,

o con la divisa 

o senza lavoro 

e non è tutto oro

quello che splende:

le dita dei piedi storti per esempio,

uno scempio

in statue greche,

mani cieche 

di scultori barbari,

la divina proporzione è un flop 

perpetrato con photoshop,

L’uomo rutto 

di Dio

 (non certo io)

com’è brutto. 

Ad me ipsum

Recedo in me ipsum, etsi melius est in casu ablativo, id est in me ipso, quia casus ablativus in hoc dicto sine mutatione videtur, immo immobolis est. Et immobilitatem et immutationem et quietem sempiternam quaero et, cum me absente meam fortunam numinaque mea metuam et nomen meum quasi obliviscar, mea meque fero ad latinitatis vel graecitatis vel antiquitatis studia (praecipue ad linguas maiorum) et portus securos serenosque, ubi non procellae, non curae, non aegrotatio me movunt. Hic magna tranquillitas et nulla cura rei faciendae me tenet, et in quodam soliloquio ego me adloquor Latine, et loquendo more antiquo sensus mihi requiescunt, artus tensuri sunt sicut homo qui bibit et ebrius fit et ascensio videtur discensio et animi remissio ac laxitas in horizonte Graece dicto.

Banneri fora tempu

Mentri liggìa i poesii di Buttitta

mi parsi ca chistu mi dicìa ‘na paruledda stritta,

dda vuci ‘nto fogghiu nun era sulu scritta,

ma parrava comu si iddu fussi ancora addritta,

e mi gridava di tanta ‘mminnitta

di patruna e di puvuredda;

mi gridava c’cun pugnu chiusu 

e mi strincianu i vuredda,

mi sintìa chiù nirvusu 

liggennu di capizzuni e vardedda 

chi l’omu mafiusu 

ci carricava ai picciuttedda.

Ora stu tempu camina chiù cunfusu

e un sacciu chiù cu è  chiù merda:

si è un politicu, un parrinu, u sbirru o è ancora e sempri un mafiusu,

chi mi ‘ngargia,

nun lu viu chiaru stu potenti prepotenti chi mi fa raggia:

paremu tutti uguali 

comu mascari di carnalivari,

paremu rina rusicata d’u mari,

e un capemu chiù  unn’è u beni e unn’è u mali.

Forsi pi chistu ‘sta vuci mi continua a gridari,

picchì haiu vuci e nun sacciu parrari,

haiu aricchi surdi e occhi ‘mpiccicati,

haiu banneri russi sarvati,

ma su tutti sfardati.

Banneri fora tempu,

‘nta ‘stu tempu chi vola comu un lampu,

veloci comu ‘na farfalla o un aceddu,

‘stu tempu chi mi fa zappari u me iardineddu.

I professura u chiamanu “riflussu”

‘stu tempu fattu di cos’e lussu,

‘stu tempu chi fa tutti e nuddu famosi e santi,

‘stu tempu chi ni metti u saccuni ‘nto mussu,

‘stu tempu chi ni lassa cu l’occhi chini e c’a testa vacanti.

Ni pigghianu p’u locu

Quantu su beddi 

sti me paisaneddi,

quantu su sapuriti 

quannu si sciarrianu e fannu liti:

sunnu comu i ziti,

un fussiru “belli belli”

si un fussiru puru “litigarelli”.
Pi l’elezioni hannu stu viziu

purtroppu, di fari u comiziu,

unnu vonnu capiri ca ‘nveci di chiacchiri

s’avissiru a mettiri i maschiri,

ca ‘nveci di chiacchiariari 

s’avissiru a ghiri a ‘mmucciari.
Affacciàti o finistruni l’haiu vistu

comu u papa o u presirenti,

oppuru i viu ‘nmenzu i genti

comu fussiru Gesù Cristu:

parranu parranu e un dicinu nenti.
U discursu scrittu, 

strincinu i renti,

ca vucca e l’occhi fannu movimenti

e comu maistri di musica movinu u vrazzu:

dicinu dicinu e un dicinu propria un cazzu.
Unu ci dici all’autru “curnutu,

si fortunatu ca un ti sputu”,

e subitu c’è u contracantu ‘nte finistruna:

a mia mi pari u cuntu ri tri minchiuna.

Unu chi fa u teatrinu,

l’autru chi si senti Mussulinu:

ma cu è u cchiù cretinu?
 Minchiati chi volanu ‘nto cielu a gghiocu di focu:

i cristiani u capiscinu stu iocu 

e i fannu iucari,

forsi i pigghianu p’u locu

e i fannu parrari o stessu:

ma cu è cchiù minchia Carnalivari o cu ci va appressu?